Români cu talent

http://www.radiometafora.ro/2014/08/12/promovam-inteligenta-si-creativitatea-romaneasca-in-literatura-azi-premiul-i-la-concursul-international-de-proza-scurtaromania-catedrala-din-carpati-auto/

Aș copia textul aici dar vă las plăcerea de a-l citi în original!

Felicitări autoarei pentru premiu! Este plăcut să vezi români talentați, mai ales când sunt tineri! Tinerețea este năvalnică, tinerețea este mereu în căutarea noului, tinerețea rareori umblă pe drumuri „clasice”! Aici surpriza este dublă, frumusețe exterioară și liniște interioară! O persoană atât de legată de amintirile din vremea vacanțelor la bunici (cred!).

silvia olteanu

Textul este bine construit, acțiune densă, multe schimbări de planuri, interesante descrieri ale unei veri „de metal topit” în care și personajele și acțiunea au ceva din gustul metalului, din cocleala încinsă care parcă domină totul…

Surprinzătoare sunt, pentru mine, câte detalii ale vieții la țară sunt descrise într-un text atât de scurt! Satul, câmpurile, activitățile „mărunte” din curte (ascuțitul aracilor, hrănitul găinilor, reparatul gardului) și câte obiceiuri străvechi sunt abordate: blestemul, ritualuri „negre”, baba vindecătoare, bârfa sătenilor…

Un alt aspect interesant este ținuta paznicului, ținută soldățească modificată, așa purta și tata, așa am văzut și la bunicul, de fapt multă lume de aici, din Vinerea, purta haine luate de la soldații care păzeau Fabrica de Armament, de la bocanci la căciuli, obținute ușor contra unei sticle de țuică!

Sper să remarcați lejera împletire a „vechiului” cu „noul”, noul fiind aici tractoristul, meserie lăudabilă pe atunci, dar și neintegrarea acestuia în normalitatea satului, caii sau boii de la căruță ar fi ocolit paiele, pe când mașina (tractorul) este insensibilă la viu! Miliția nu pare să fie o prezență malefică, păstrează un fel de echilibru între duritate (interogatoriul prea lung, care nu se știe cum s-ar fi terminat dacă vinovatul nu recunoștea) și viața profundă, folosirea sintagmei Doamne-ferește de către un „purtător de uniformă”, neimplicarea în planul spiritual al comportamentului soției lui Urâtu (uf, ce nume!), adică femeia umbla „cu prostii” dar nu tulbura aspectul legal al vieții satului!

Felicitări, Silvia Olteanu! Am citit cu multă plăcere textul și am fost captivată, la fel de captivată ca de cartea consăteanului meu, Valentin Uritescu! Doar că tu ai prezentat totul foarte concentrat!

 

 

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.