Pași spre toamnă

Mai e puțin. Deja rândunelele stau aliniate pe sârme, diminețile sunt mai răcoroase, dealurile din jurul „Câmpului pâinii” au nuanțe de galben! Doar ea, grădina, continuă să-și etaleze podoabele! Mulți vecini ai mei se vaită că „li s-a ars grădina”, în piața din Cugir prețul roșiilor… urcă, acum, când e sezonul bulionului, am văzut eticheta „roșii de grădină – 5 lei kg” și am zâmbit, am primit replica „ce râdeți, doamnă, astea se dau în Timișoara cu 10 lei kg!”…

În fiecare zi sunt aici, printre legume, în fiecare zi petrec un timp privind, restul e… muncă! Și imagini!

003 004 008 009 011 012 014 017 019 023 024 038 039 040 042 043 056 066 070 074 076 077 078 080 083 084 086 087 088 091 094 095 096 097 098 114

Experimentul„, continuă, tufele au căzut sub greutatea fructelor! Sunt tufe „oropsite”, nici vorbă de inel de cupru, nici de sticlă pentru udare prin picurare, nu am repicat, nu am rupt copili, nimic! Eu sper să vă arăt roșii culese în noiembrie aici, în… experiment! Am semănat roșiile direct în sol, în cuiburi.

067

Am crezut că am „descoperit” udarea prin picurare (asta făceam când eram mică, puneam cutii de conserve găurite la castraveți), noutatea e… veche, am văzut pe blogul doamnei Mihaela Rădulescu „invenția” mea! Ideea cu banda izolier pe post de etichetă e practică, mulțumesc Mirelei pentru confirmare! Dar asta nu e nimic, marea invenție… urmează! 🙂 Am zis că nu mulcesc? Am zis! Ei bine, din toamna aceasta pregătesc… „mulcirea verde”, adică voi expanda cultura de căpșuni la nivelul unei jumătăți de grădină și voi planta roșiile printre căpșuni! Sper ca brevetul de inventator-grădinar să-l primesc în cadru festiv! 🙂 Așa arată „combinația” întâmplătoare acum, brevetată la anul, clasică în secolul viitor!

028 027 026 025

Eu cred că e o grădină sănătoasă și pentru că am avut albine cum nu am avut niciodată, și asta se datorează plantelor noi din grădina mea, tomatillos și facelia! Am postat imagini săptămâna trecută! Și mai cred că folosirea din belșug a maceratului de urzică, de tătăneasă și a gunoiului rezultat de la capre a ajutat.

Noutatea absolută a zilei este… răsadul! Da, răsadul! Un nou experiment? Nu știu nimic, vedem, urmărim!

132

Doritori?

021

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Pași spre toamnă

  1. Iulia zice:

    Este foarte interesant ceea ce ne arati tu si admir pe toti cei dornici de experimente. Din ele invatam toti. Bravo! Mult succes in tot ceea ce intreprinzi.

  2. nelucraciun zice:

    Interesanta ideea de mulcire a rosiilor cu capsuni. Dar cand e caldura mare si seceta (n-a fost cazul in acest an, decat sporadic) frunzele capsunilor se usca, daca nu sunt puternic irigati.
    Am sa urmaresc ideea folosind fragute, care au portul mai jos, se indesesc mult mai puternic, fiind deosebit de invazive! Multumesc de idee!
    Cu rasadul de rosii s-ar putea sa dati lovitura, cu doua conditii: toamna lunga+solar sau cu una singura: sera. (trebuie cam trei luni, in conditii normale, de la rasarire la primele fructe recoltate. Nu stiu cum va fi, in aer liber, cand se pleaca de la temperaturi ridicate si se ajunge la temperaturi scazute. Si de la zi lunga la zi scurta. In plus, sa nu uitam, in anii normali mana vine spre toamna. Oricum, eu va doresc succes!
    O intrebare, daca ziceti ca aveti gradina pe langa Cugir: aveti cunostinta de un soi de usturoi care are bulbul format din numai 4-6 catei dolofani? Invelisul bulbilor alb, cel al cateilor maroniu spre visiniu?

    • Bună dimineața, domnule Crăciun! Sunt foarte bucuroasă că ideea mea pare viabilă, abia aștept să văd cele două variante, a dvs cu frăguțe, a mea cu căpșuni!
      Răsadurile vor evolua atât în seră cât și în aer liber.
      Vorbiți de „usturoiul românesc”? Parcă așa îi spune celui cu culoare ușor violetă!
      Ce ziceți de un schimb? Și eu am fost atrasă de descrierea dvs a „roșiilor dobrogene”, mici, galbene!
      O zi bună să aveți!

    • am pus poza în pagină separată
      https://mirabileseminte.wordpress.com/usturoiul/
      dacă vi se pare atractiv, dați semn și pleacă spre dvs!

      • Domnule Nelu Crăciun, vă rog să nu mai scrieți în pagina cu usturoiul, a fost doar modalitatea de a vă arăta imaginea lui, o să șterg acea pagină! Sper și vă rog să nu vă supărați!
        Usturoiul acesta, ușor colorat, e mai mare, mai fraged și mai gustos decât cel arhicunoscut, alb, dar nu l-am cultivat ca pe o specialitate, l-am plantat în grădină odată cu ceapa (anul acesta am avut ceapă albă și sunt foarte mulțumită).
        Inflorescențele acelea din vârf, cu fructe mici, apar accidental, la ceapă și la usturoi, la un număr redus de fire. Nu este o regulă apariția lor. Cel puțin așa am crezut până acum!
        Vă doresc o zi bună!

Comentariile sunt închise.