Sungold

Final de sezon. E un frig teribil! În grădină (incluzând „cortul” din folie!) nu mai e nimic de făcut.

E vremea… semințelor! No dară am legat cu sârmă poarta grădinii până or ieși ghioceii și de acum povești și semințe!

Prima poveste – Sungold!

Apăi chiar poveste! Așa ceva nu există, vorba lu’ Moromete din regat! Roșie nu e că e mică și portocalie, fruct (în sensul de mară, pară) nu e, că are tulpină de roșie 🙂 , gustul e de… gustul e de… Chiar, de ce e gustul? Că e cel mai concentrat gust de tomată pe care l-am întâlnit, și dulceee, dulceee că-i ziceam doamnei doctor, când venea în vizită, „haideți doamnă să vă arăt pomul cu prăjituri” și doamna doctor mânca sungold cu ochii la kiwano și parcă nu-i venea să creadă ce manâncă și ce vede…

006 056 017 032

Așadar înalt, viguros, plin de flori și de ciorchini, a rodit până l-am smuls din cauza frigului, Sungoldul a fost NUMERO UNO, THE WINNER, campionul, prințul, POVESTEA din grădina mea!

Acum mă simt „nelalocul meu”! Abia aștept să îl văd din nou în grădină!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.